Invitaţia la rinocerizare

Untitled design(2)
Campaniile electorale sunt exerciţii de mobilizare. Oamenii se activează în grupuri, unite prin idei, simboluri şi gesturi. Fiecare grup se individualizează şi îl combate pe celalalt. Fragmentarea şi competiţia sunt expresia pluralismului politic democratic. Dar acest pluralism conţine şi seminţele conflictului şi distrugerii. Unde se trage linia între diferenţierea sănătoasă şi dezlanţuirea iraţională şi gregară a politicii? Nu este lupta politică prea dură pentru a mai putea recompune societatea după alegeri? Campania electorală prezidenţială pare un exerciţiu de mobilizare scăpat de sub control. Nu mă refer la controlul exercitat de o autoritate superioară ci auto-controlul exercitat de forţele mobilizate în luptă. Temele şi metodele anului 2014 au fost pilotate în alegerile europarlamentare, repetiţia generală pentru alegerile prezidenţiale. Agresivitatea şi tribalismul au ajuns acum la apogeu.

Dacă vrem să înţelegem politica românească pe lângă programele politice ar fi interesant să (re) citim “Rinocerii”. Eugen Ionescu ne arată cât de fragilă este umanitatea în raport cu forţa distructivă a instinctelor formatate politic. Cu toţii putem deveni rinoceri. De multe ori natura se impune în faţa moralei. În piesă devin rinoceri atât Logicianul cât şi angajatul model sau prietenul cel mai bun. Berenger îl descrie pe colegul de serviciu Botard, devenit rinocer: ”Un ins curajos. Numai din oameni de ispravă se fac rinocerii de ispravă. Tocmai fiindcă sunt de bună-credinţă pot fi mai uşor înşelaţi”.  Dudard, colegul lui Berenger, despre acelaşi personaj: ”…atitudinea lui Botard a fost ca întotdeauna: pătimaşă şi simplistă”  Botard însuşi declară într-o dispută cu colegii: “Eu sunt cel care deţine cheia evenimentelor. Am un sistem de interpretare infailibil” Inteligenţa, educaţia, afecţiunea nu sunt de ajuns să te feri de rinocerizare. Poţi începe prin a fi resentimentar, orgolios, inflexibil, revoltat, inchizitorial. Şi ajungi rinocer, alaturându-te haitei care defineşte acelaşi duşman.

Cum încearcă să ne tranforme candidaţii şi susţinătorii lor în rinoceri? Simplu, agitând frici şi prejudecăţi, cerându-ne să judecăm selectiv, să abandonăm simţul critic. Cu siguranţa dată de instinct şi apartenţa la trib şarjează împotriva adversarilor. PSD-ul reduce răul politicii la un singur personaj, o întrupare a cinismului, degradării şi imoralităţii. Susţinătorilor li se sugerează că totul ar fi perfect în lipsa acestui personaj, că guvernarea ar merge bine fără acesta deşi în mod evident merge prost. O focalizare obsesivă care ascunde lipsa unui proiect de societate. Faptul că încă este preşedinte este o situaţie demnă de o tragedie antică în care zeii consimt la durerea oamenilor nedreptăţiţi. Adevărul înfruntă fără succes fatalitatea. Susţinătorii lui sunt “băsişti”, incapabili să îi sesizeze adevărata faţă, un amestec  de obedienţă faţă de conducător şi dispreţ faţă de ceilalţi,

În tabăra opusă, răul absolut este PSD-ul şi Victor Ponta, moştenitorul lui Ion Iliescu, comunistul. Deşi e tânăr Victor Ponta acumulează multe păcate. E corupt, mincinos, duplicitar şi e înconjurat de afacerişti şi baroni. Susţinătorii lui sunt ne-educaţi, ignoranţi, asistaţi social, dependenţi, manipulaţi de televiziuni În tabăra “dreptei” se remarcă prin agresivitate susţinătorii Monicăi Macovei. Într-un clip oficial, susţinătorii ei – “oamenii OK”, sunt încurajaţi să voteze pentru a nu-i lăsa pe “cocalari” şi “combinatori” să decidă soarta alegerilor. Într-un poster de campanie, tinerii sunt încurajaţi să îşi convingă parinţii să o voteze, plecând de la premisa că tinerii le sunt superiori politic celor de vărstă medie. În campania domniei sale şi a “dreptei”, generaţiile sunt proiectate una împotriva celeilalte. La fel şi grupurile sociale. Cei mai în vărstă şi cei din mediul rural sunt reduşi la un stadiu cvasi-animalic iar tinerii /urbanii/oamenii OK sunt cei înţelepţi, datori să îi lumineze, recte conducă.

În acestă isterie agresivă cine exprimă îndoieli sau redă nuanţe este imediat înfierat. Raţiunea şi îndoiala sunt semne de slabiciune şi trădare. Ne aflăm în plin război civil în care neutrii, moderaţii şi cei ne-reprezentaţi mor primii, atacaţi din toate părţile de câtre nucleele dure ale candidaţilor. Diferenţierea, contestarea şi atacurile extreme fac însă societatea imposibilă. Într-un război civil dus pănâ la capăt victoria nu mai are niciun sens pentru că nu mai există o comunitate ce trebuie guvernată. Campaniile electorale sunt tentante pentru refularea frustrărilor. Dacă sunt doar atât şi nu există nimic constructiv şi responsabil sunt acte ratate ale democraţiei.

Poţi vota, exprima şi critica idei politice şi rămâne om.  Dar devii rinocer când le conteşti celorlalţi umanitatea, raţionalitatea, moralitatea şi dreptul de a avea o opţiune politică diferită de a ta.

Anunțuri

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s