Noua Constitutie. Spectrul apatiei si violentei

Noua Constitutie, in varianta de proiect, nu este constitutia mea ideala. Nici nu poate fi. O constitutie nu trebuie sa fie perfecta pentru fiecare, ci sa reprezinte cel mai bun compromis intre toti membri societatii.

Este noua Constitutie mai buna decat cea veche? Da, dar… proiectul este inca in dezbatere si se poate imbunatati. Forumul Constitutional va ramane activ iar organizatiile societatii civile si mass-media reactioneaza la continutul proiectului. Dezbaterile si controverse pot face proiectul mai solid.

Problema este insa in alta parte. Daca se va schimba doar Constitutia si ignora ceea ce determina viabilitatea unui sistem democratic, va fi inca o sansa ratata pentru o societate a carei rabdare e pe terminate.

Din cel putin un punct de vedere noua Constitutie este mai buna. Aceasta avanseaza in mod semnificativ protectia drepturilor si libertatilor cetatenesti. O mare parte din propunerile Forumului Constitutional se regasesc in noul proiect.

De exemplu, se interzice discriminarea, se garanteaza protectia datelor cu caracter personal, se protejeaza persoanele care sunt temporar private de libertate (prin conducere administrativa), se extinde definitia educatiei si se introduce protectia patrimoniului natural si cultural.

Tot in directia intaririi institutiei cetateniei s-a introdus referendum-ul de initiativa cetateneasca si s-a scazut de la 100.000 la 75 000 numarul minim necesar de cetateni care pot initia un proiect legislativ.

Pe termen mediu si lung, atunci cand numele celor care au pledat pro si contra noii constitutii se vor uita, vor ramane lucrurile care influenteaza viata a milioane de oameni.

Noua Constitutie modifica doua dimensiuni fundamentale ale organizarii statului: pe verticala, intre niveluri administrative si politice si pe orizontala, intre institutiile executive si legislative.

Daca in cazul protectiei drepturilor si libertatilor castigurile sunt clare si imediate in aceste doua cazuri sunt potentiale. Pot fi premisa pentru succes dar si pentru esec.

Introducerea nivelului regional nu este nimic revolutionar in sine. Forma acesteia va fi definita in legislatia de nivel inferior. Daca regionalizarea va aduce o cooperare reala in interes public, daca va aduce mai multa organizare si mai multa transparenta, va fi benefica. Daca se vor construi administratii regionale la fel de corupte si clientelare ca pana acum, dimpotriva.

In privinta regimul politic optiunile sunt mai explicite. Se deplaseaza greutatea regimului politic din zona Presedintelui catre Parlament si Prim-ministru. Pivotul regimului va deveni in mod clar Prim-ministrul. Dupa experienta crizelor politice si institutionale din ultimii ani este o optiune legitima.

Daca Presedintele, protejat de mandatul constitutional este si motorul executivului, se poate intampla ca acesta sa ignore opozitia si societatea in realizarea politicilor. Un premier nu poate face asta pentru ca depinde de increderea Parlamentului. Asa cum am vazut anul trecut este mult mai usor sa sanctionezi si chiar sa indepartezi un Prim-ministru decat un Presedinte.

In noul regim, este clar cui ii revine responsabilitatea programului de politici si in fata cui raspunde. Aceasta clarificare a mecanismelor guvernarii a fost solicitata si de catre Comisia de la Venetia care a subliniat limita optiunii semi-prezidentiale atunci traversam situatii de conflict politic.

In ultima instanta avem de ales intre o viziune parlamentarista, sustinuta de actuala majoritate si una anti-parlamentarista, promovata de actualul presedinte. Cele doua sunt inegal definite si clarificate, optiunea parlamentarista avand un proiect cuprinzator si coerent.

Viziunea alternativa, doar un element – parlament unicameral si redus ca marime.
Viziunea parlamentarista este preferabila dar presupune un risc major. A deplasa greutatea catre Parlament fara sa creezi premisele recastigarii increderii in acestea institutie este o greseala.

Trebuie modificate legislatia si politicile privind partidele, pentru a facilita participarea si contestarea. Viziunea anti-parlamentara are in Romania un potential semnificativ. Ar putea fi folosit nu numai de partizanii presedintelui actual, ci si de populistii si extremistii care vor identifica in Parlament o victima sigura.

Solutia este simpla, dar necesita o schimbare de perspectiva a clasei politice si mai exact a majoritatii parlamentare actuale. Politicienii trebuie sa depaseasca teama instinctuala de competitie si contestare din partea societatii. Daca e blocata contestarea, e o chestiune de timp sa apara miscari de strada violente care vor sacrifica ritualic politicienii aflati la conducere. Acum reprezentarea politica a cetatenilor este blocata. Singurul partid nou relevant a fost unul populist.

Nemultumirile legitime ale cetatenilor precum si viziunile lor politice nu se reflecta in viata politica si in Parlament. Procedura de infiintare a unui partid este cea mai dificila din Uniunea Europeana. Sistemul de finantare discrimineaza partidele noi/mici. Pragul electoral este multe prea ridicat pentru nevoie de schimbare a societatii romanesti.

Daca nu eliminam monopolul partidelor mari/vechi asupra reprezentarii istoria noastra va fi definita de o apatie sociala cronica punctata periodic cu izbucniri violente. Si atunci noua Constitutie va fi facut mai mult rau decat bine si va face irelevante castigurile din zona drepturilor si libertatilor.

Articol aparut pe Ziare.com aici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s